Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Evolutie. Oameni.’ Category

Involutie

Asta-i mai degraba la categoria involutie decat evolutie!!
Probabil ati auzit deja despre declaratia stupefianta a prof. univ. dr. Tudorel Butoi un criminalist roman care apare mult in mass-media.
Degeaba exploram noi evolutii spirituale, cosmos, mezoni si alte alea daca nu oprim cercopiteci din astia sa se exprime in mass-media..
Daca nu ati auzit declaratia o puteti asculta aici:

Read Full Post »

Preiau acest link de pe blogul lui Takeda pentru ca merita. Nu mai comentez peste ca n-am ce:). Pioate doar sa va zic ce cred ca lipseste la mine..

Read Full Post »

Nu stiam ce ma tot deranja in interior cand ma gandeam la Dan Puric. Cele mai multe dintre spectacolele in care l-am vazut mi-au placut foarte mult, il admir pentru ce realizeaza ca artist. Insa de cate ori il prindeam vorbind la televizor traiam aceleasi senzatii: de fiecare data eram entuziasmata la inceput dupa care ceva incepea sa nu fie in regula si se termina cu un mare semn de intrebare.

Norocul meu a fost ca azi am citit un articol interesant si am vazut ce zice Andrei Plesu despre Dan Puric:
„“Eu il admir pe Dan Puric ca actor. Domnul Dan Puric a iesit din sfera unde este cu adevarat competent, inalt competent. A facut un sindrom de guru. La cat e de inteligent si de angajat spiritual, as fi asteptat sa-l vad mai smerit, mai aproape de discursul unui marturisitor decat de acela al unui ganditor amator. Dar mai e ceva: domnul Puric a adoptat o strategie pedagogica riscanta. Cand vrei sa educi pe cineva, nu incepi prin a-l flata. Daca vrei ca cineva sa invete ceva, nu-i spui mereu ca n-are nimic de invatat. Or, domnul Puric incurajeaza un soi de legendarizare arbitrara a natiunii, din care rezulta ca ea frizeaza desavarsirea. Atunci la ce bun s-o mai dascalesti? Suntem unici, persecutati de tot mapamondul, singurii crestini adevarati, speranta lumii, gloria speciei! Asta e gandire de tip Becali. Domnul Puric n-ar trebui sa faca posibile asemenea analogii.”

Dupa care am vazut ce zice Dan Puric despre Plesu:
„Ai vazut ce a zis Plesu despre mine? Imi pare rau ca dansul, pentru care am, nu pot sa zic o admiratie, dar un respect, nu a inteles ce vreau eu. Eu privesc lucrul asta cu compasiune. Iti dai seama? Sa vina cineva si sa te surprinda ca tu nu poti sa monopolizezi tot adevarul. E iritabil. Eu nu pot sa monopolizez adevarul. Eu strig lucruri adevarate. Dar adevarul ii apartine lui Dumnezeu. Numai ca pe unii ii deranjeaza vocalizele mele. De ce? Si-au tras in fund o anestezie, mai trag si la altii de 20 de ani, o intelectualitate placuta, de cafenea, de Gambrinus, epicureica, fara niciun fel de deranj. I-ai vazut cumva pe astia arzand, riscand ceva? Totul e de tip argumentativ la ei. Ei nu au probleme cu nenorocitii, ei au probleme cu mine. Ei baga Romania in spatiul dilematic. Eminescu trebuie reinterpretat critic, Noica la fel. In schimb Plesita trebuie lasat liber dom’le, la fel si nenorocitii care au vandut tara. Intelectualitatea trebuie sa aiba dreptate, sa monopolizeze. Eu vreau sa ma lamuresc. M-ai vazut pe mine vreodata scriind ceva impotriva domnului Plesu? Lamurire vine de la <>. Sa murim ca sa inviem din nou”

Acum decideti voi unde e mai mult orgoliu si agresivitate. Mie instinctiv nu imi place agresivitatea.
Deasemenea inteleg ca e nevoie de mare putere si credinta sa infaptuiesti lucuri mari. Si deasemenea recunsoc ca am si eu puternice accente nationaliste si mandria de a fi roman. Dar iarasi instinctiv nu-mi plac semintele fanatismului.

Pentru referinta articolul integral il gasiti aici

Read Full Post »

Iata ceva interesant, primul film documentar despre Eminescu! (multam mama pt pont)
Realizat de Octav Minar in 1914 a fost incarcat de cineva cu mare inspiratie pe YouTube, pe numele sau Miron Manega.

Vizionare placuta intr-o alta lume!

Read Full Post »

Esti valoros si ai ceva de spus. Simti ca aici in tara ta nu ai nici o sansa. Ai prieteni care trag de tine sa-ti incerci norocul pe alte plaiuri. Si iti spui de ce nu?
Lasi totul in spate, pleci cu bagajul de amintiri, cartile si muzica preferata si iei drumul pribegiei. Si reusesti profesional. Si devii apreciat si remarcat pentru ceea ce esti tu autentic. Dar in fiecare zi te loveste singuratatea cu ciocanul pana iti farama fiecare os, il transforma in praf si il imprastie in cele 4 vanturi…si asta cel mai tare simti cand te intorci singur acasa..ai prieteni…dar ei sunt cei care te-au chemat acolo sau tot cei din tara ta emigrati sau spirite latine inrudite…restul sunt reci, nu sunt deschisi si privirea lor spune: ai fost, esti si vei ramane un emigrant. Nu esti cu adevarat al nostru. Iti recunoastem si iti apreciem munca si rezultatele chiar si contributia adusa la dezvoltarea comunitatii noastre…insa nu cauta in noi sufletul care sa te asculte si care sa vibreze cu tine….si du-te acasa intre cei patru pereti ai tai si urla cat poti….caci nu o sa te auda nimeni…oare cata singuratate poti indura ca strain? in strainatate. Te aude cineva? Ii pasa cuiva de tine? Mai bine pune naibii mana pe telefon si suna-ti acasa mama, tatal, fratele, sora, vechii prieteni…cei care iti vor dori binele la orice meridian te vei afla…numai ei vor fi acolo mereu. Restul e desertaciune. Si nu iti vei gasi niciodata locul aici. Dar nici acasa nu ti-l mai gasesti. Esti deja “corcit” de viata, al nici unei tari…

Asta este soarta emigrantului. Pe orice meridian. Dupa o parere neexperimentata.

Read Full Post »

Din curiozitate. Din placere. Din dorinta de comunicare. Oarecum anonima sub iluzia protectiei oferita de spatiul virtual. Cum zicea un prieten drag oamenii au mai mult curaj cand scriu un e-mail. Le este mai usor asa. Scriu despre lucruri pe care intr-o discutie live le-ar aborda mai pe ocolite.
Cum zic oamenii pe la diverse adunari motivationale: Numele meu e Ioana si in mod cert am avut mereu o nevoie mare de exprimare!
Am venit pe lume cu 11 ani inainte de revolutie. Deci am apucat sa vad si mai bune si mai rele. Am ajuns la un moment in viata cand simt ca incep sa ma maturizez. Nu ma izolez in net insa cred ca sunt dependenta de informatiile pe care le gasesc acolo. Mi se intampla sa ma izolez in carti. Cea mai mare parte a timpului liber mi-o petrec totusi intre oameni. Adica cu prietenii, acasa, la servici, la „arte” (teatru, film, muzica) si calatorind ca sa descopar oameni si culturi noi.

Asa am ajuns sa scriu pe blog. Si asa incepe povestea mea despre ce vad si traiesc. Cu o permanent speranta in bine si optimism. Si evolutie.

Read Full Post »