Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Muzica, teatru, film, arte’ Category

Daca nu mergeam nici duminica asta la Marti Dupa Craciun probabil nu mai apucam sa pun postul asta caci ma linsa Cristina:). Si chiar daca eram dupa o noapte cu Publika in Music Club nu am regretat nici un moment. un film foarte bun dupa parerea mea. real. autentic. genul de film care ma face mandra de generatia tanara de cineasti.

depinde foarte mult si perspectiva din care il abordezi. si asta e determinata de experientele din viata:). unii pot rade, altii pot plange, pe altii ii ineaca tacerea.
dialogul este atat de real, de autentic. e palpabil si onest. nimic in plus, fara tuse grosiere. exact asa cum este in realitate. personajele..supra-civilizate si tocmai asta nauceste in drama pe care o traiesc. lumina si imaginea sunt excelente. sunt momente intime atat de bine realizate ca te simti jenat, ca si cum ai fi in plus acolo. nuditatea folosita exceptional, fara vulgaritate si atunci cand trebuie cum trebuie. totusi cred ca trebuia rating de 18 ani:)

Barbatul trebuie sa aleaga intre amanta si sotie. de Craciun. suficient pentru un film ori foarte banal ori foarte bun. eu zic sa-l vedeti si sa-mi spuneti cum vi s-a parut.

si apropo, actorii care joaca rolul sotului si sotiei…sunt casatoriti si au o fetita:)))
iar maine merg la teatru, „Acasa la tata” cu Marcel Iures…piesa scrisa de Mimi Branescu, cel care joaca rolul sotului in film. interesant nu?

P.S: moment comic in film. vorbeau intre ei doi prieteni despre niste pusti din mall care spuneau „auzi ma, stiai ca si tasu’ lui Enrique canta?”….

Anunțuri

Read Full Post »

In ultima vreme m-am lasat pe tanjala cu scrisul. Si s-au adunat ceva experiente pe “server” asa ca incep sa mai descarc nitel. Si cum bine ma critica Watters “mai posteaza si tu chestii scrise de tine nu facts care circula pe net/mail…”. Critica odata asumata ma pun pe treaba, pardon tastatura.

Februarie a fost o luna plina in manifestari muzicale prin urbea noastra damboviteana. Si cum experienta teatrala ma cam dezamagise in ultima vreme m-am “dres” nitel cu niste sunete.

Acum ca sa o spun p-aia buna, eu imi luasem inima in dinti si pe baza juramintelor infocate ale celor care vazusera piesa (mergi linistita, e chiar mishto, nu o sa regreti) si luasem bilete cu o luna inainte cu gasca la “Descult in parc”. Dar s-a pus jobul de-a curmezisul si a trebui sa plec vreo doua zile fix peste piesa si o aniversare f importanta. Am bombanit in stilul caracteristic, s-a dus lumea fara mine si faza tare e ca le-a placut asa mult ca am musteriu pt a mai merge o data! Asa ca egzista sperantie si pt mine+teatru! (pt cine e interesat este adaptarea faimosului si deliciosului film cu Robert Redford si Jane Fonda)

Dar ca sa revin la mioarele mele, in februarie am executat si niste muzica din zona clasica amestecata si cu o savoare de prezent. In speta concertul de vioara al Sarah Chang + Publika alaturi de doua concerte ale Stagiunii de Muzica Veche. Despre Sarah Chang si Publika acum, despre Stagiune in postul urmator.

Intamplarea face ca era seara zilei de 14 februarie zi pe care nu o sarbatoresc sau pretuiesc in mod special. Dar s-a nimerit ca impreuna cu draga de I.(care iubeste muzica la fel demult ca mine) sa ne dorim (numai noi!) foarte mult sa o ascultam pe frumoasa si talentata violonista asiatica si sa iesim noi doua ca porumbitele aranjate la Ateneu 🙂 …ce bine am facut …ca am pus efort (si timp si financiar..) sa mergem. Concertul a fost promovat si organizat de cei de la Cruciada Culturii www.cruciadaculturii.ro care sustine lupta pentru frumos prin frumos impotriva uratului care ne acapareaza din ce in ce mai mult. Sarah Chang a fost acompaniata la pian de un tanar blond pe al sau nume Andrew von Oeyen. Tipa are un track-record impresionat: din familie de muzicieni, de la 3 ani pian, de la 6 ani la Juilliard, la 8 ani concerta sub bagheta lui Zubin Mehta, iar la 10 avea primul album. Nu a ramas doar un copil minune, si acum la 29 ani este in continuare premiata. O aparitie focoasa, exotica, eleganta (pt doamne: este o fanatica a shoppingului si isi cumpara rochii in functie de locatia unde o sa cante). Sunt la stadiul profan fata de muzica clasica si de obicei o astfel de ureche este greu de tinut atenta. Dar am savurat fiecare minut petrecut acolo ascultand. Probabil de la un anumit nivel de valoare in sus chiar si profanii reusesc sa stea treji si alerti. Iata si un link ca sa va faceti o parere:

Iar dupa sonatele lui Brahms am fugit repede in Music Club sa ne re-acordam urechea la ziua de azi cu concertul Publika. Eu prima data i-am ascultat dintr-o intamplare, cand am mers cu Oana si Radu. Nu stiu cum am facut de data asta dar ne-am strans vreo 16, multi fratica! stiu de fapt ce sa intamplat: i-am innebunit pe toti cu povestile mele despre formatie! A iesit genial! Super muzica, super atmosfera, super poze, super dans! Asta-i o formatie infiintata acum vreun an si jumatate din instrumentisti f buni si cu experienta alaturi de bineinteles, un vocal. Puteti citi (si chiar va recomand sa o faceti) despre ei pe www.publika.ro. Eu i-am ascultat live de 3 ori pana acum si le-am cumparat albumul pe care m-am straduit sa le iau si autografele. E fantastic cum la varsta asta am ajuns aproape la stadiul de groupie pt o formatie de coveruri care are doar primul album scos (albumul de numeste “Unde esti” si va recomand sa ascultati melodiile Perfect Day, Unde esti si Sapte prin prisma unui unic criteriu, imi plac f mult). Dar in ei am vazut o valoare care bine promovata, lucrata si slefuita ar putea ajunge departe. Baietii astia dau clasa celor mai marti formatii din Romania prin felul in care canta si senzatia de “inchegare”. Preferatii mei sunt chitaristul solo, Florin Giuglea, claparul Robert Gergely si bateristul Radu Hanes. Ma tot gandesc acum cum sa reusesc sa-mi fac ziua la un concert de al lor. V-am zis, sunt “prinsa” rau! Mergeti sa-i vedeti si spuneti-mi ce parere v-au facut. Ii puteti urmarii in detaliu pe Facebook si pana ajungeti la ei ia vedeti ce parere va fac muzica si versurile piesei de mai jos.

http://www.publika.ro/index.php/videoclipuri/10-publika-unde-esti

Read Full Post »

Normal…asa se intampla unui om civilizat care-si cumpara biletele cu tzshpe luni inainte…le pui in sertar si inainte de concert crezi ca stii sigur ca incepe la 19…doar scria cu litere mari….nu te mai uiti ca scrie dedesubt cu litere mici 20…..asa ca pleci pe 6 februarie sambata seara pe fuga in ceea ce se anunta a fi noul val de ninsoare la max pt bucuresti…ajungi cu sufletul la gura in fata salii palatului la vreo shapte fara zece…vezi cateva zeci de oameni stand in fata usilor inca inchise si-i pomenesti intens in gand pe organizatori (cu tot cu rude…) pentru ca te tin in frig…pana te prinzi ca tu impreuna cu restul zgribulitilor sunteti fraierii de n-au citit bine pe bilet…asa ca fugi repede sa mai bei ceva cald o ora impreuna cu I.&B. :))
Dupa care te intorci te asezi frumos si astepti sa inceapa…cuvantul astepti e cheia in fraza asta…pana la 20.30 nu sesizezi nici o miscare pe scena!….publicul se impacienteaza, aplauda, alea, alea… si apare un irlandez tinerel si subtirel cu 1 chitara care te chinuie vreo 4 melodii…aha, in sfarsit m-am prins, baiatu’ a fost „opening act”….hai ca s-a facut 21…si a se retine…noi am venit la concert de la 19:))

Dupa care spre disperarea publicului: pauza 20 minute! Moment la care ma lasa nervii asa ca bag o passegiata printre culoare, randuri, oameni ca sa mai descarc energia, sa socializez…nu’s cum naiba dau nas in nas numai cu politicieni (trec acum in modul tabloid): boagiu ( mai inalta dar mult mai solida decat pare la TV), Orban ( incredibil dar adevart: arata in realitate si mai nashpa decat la TV:) samd…hopa, bate gongul!….sar direct peste spatar spre amuzamentul lumii (am ultimul rand din sectorul lipit de scena si nu mai vreau sa deranjez…) si ma asez gata pt concert la 21.30!:)))….

Hai mai ca a meritat asteptarea! Se aud acordurile binecunoscute ale melodiilor care-mi sunt dragi….ma uit la omul din fata mea, la felul in car delicat si puternic ii aluneca degetele batucite pe corzi (caci canta mai mult fara pana..) si simt cum ma cuprinde bluesul….of, ce frumos si bine e!….zicea un amic anul trecut: „tu te duci numai la concerte de babalaci” (gen rolling stones, tina tuner, U2, ACDC, etc..)…pai ce sa fac eu daca subiectiv vorbind „babalacii” fac muzica adevarata!….. omul de pe scena a lupta cu viata puternic, a „inviat” de 2 ori, bate statisticile medicale cu rata lui de supravietuire…si in loc sa se lase coplesit de lucrurile astea grele uite ce scoate din sufletul lui pentru bucuria noastra…picura notele si acordurile asa de cald ca renunt sa ma mai agit, inchid ochii si las muzica sa ma cuprinda intr-o stare de bine…
A fost tare bine la concertul lui Chris Rea….

Read Full Post »

Titlul acestui post e pur si simplu Bobby McFerrin. Este suficient.
Nu trebuie adaugat nimic. Adica alte ingrediente tipice unui show din ziua de azi: lumini, imagini, instrumentisti, background vocal, dansatori, scena minune etc.
Nu! E suficient doar el, jazz-manu’ genial, orchestratorul, compozitorul, dirijorul, profesorul, imporvizatorul, interpretul. Si un scaun+microfon+boxe.

Asta este tot ce a avut pe scena sambata seara la Sala Palatului Bobby McFerrin. Si nici ca avea nevoie de altceva. Ne-au picat la toti lucrarile dentare cand am vazut ce se intampla cand se amesteca intr-un om talent cu carul, educatie muzicala ireprosabila, inteligenta si umor fin alaturi de enorm, enorm de multa munca.
Omul asta isi foloseste vocea, isi foloseste corzile vocale ca pe un instrument perfect acordat. Pe fiecare nota din gatlejul lui ies vreo 2-3 instrumente, depinde de bucata. La inceput nici nu te dumiresti bine exact ce se intampla pe scena, trebuie sa-ti apleci urechea cu multa atentie aspura a ceea ce se aude.
Si cand te dumiresti nitel te ia repede. Caci ii place mult sa interactioneze cu publicul. A facut din sala , cu succes, ba backing vocals, ba un « pian » uman cand cu totii am cantata gama si diverse arepegii cu el dirijandu-ne direct. Si ne-a iesit ! Chiar si un mic Bach! 🙂
Nu mai zic de restul : a invitat pe scena doritorii de dans si improviza pentru fiecare « participant » cate o melodie dupa cateva secunde de interactiune in care ii « ghicea » personalitatea. A cantat cu persoane din sala. Care probabil pregatite intens dupa urmarirea pe youtube si net a descrierilor concertelor erau la stadiul « pick me, pick me!» combinat cu « asta-i sansa vietii mele !». Nu de alta dar am auzit niste voci super lucrate, basca ca a aparut un tip cu saxofonul in mana. Statea in randul din fata mea si cu minute bune inainte s-a apucat sa si-l monteze….radeam de ma prapadeam…
A invitat pe scena 16 persoane pe care le-a organizat frumos intrun cor adhoc si le-a facut (incredibil!) sa sune armonios + el improvizand impreuna cu ei. Cica el ii spune “an improvised opera with a wordless libretto”.

O supriza excelenta a fost singurul moment in care au aparut cateva instrumente pe scena: un tambal de epoca (Cristian Turturica), un contrabas (neidentificat) si un acordeon (Ionica Minune). Neaosi d-ai nostrii. Io de colo:….sa vezi ca ne trage o lautareasca….Habar n-aveam ce jaz cantau prin strainataturi neaosii nostri de multi ani. Asa ca nu mica mi-a fost surpiza cand am auzit fiecare din cele 3 instrumente cantand jazz! N-am stiut ca un tambal poate suna ca o combinanite intre pian si harfa! Si nici un acordeon ca o combinatie intre trompeta lui Luis Amstrong si o croaziera pe Sena (asa mi-a sunat mie 🙂 )

Asa de relaxat si spontan si bun si profesionist cum a fost omul asta doar un tip genial poate fi! Incercati sa vedeti cate ceva pe youtube dar din pacate am constatat ca nu se compara cu rezultatul live. Abia astept sa se intoarca in tara cand garantat gasca de participanti va fi mai mare!

Restul, detalli biografice, poze etc. gasiti cu duiumu’, inclusiv pe hotnews

Read Full Post »

Azi am vazut “Concertul” sau “Le Concert”. Si trebuie sa scriu despre asta ca sa incerc sa va conving sa il vedeti daca nu ati facut-o deja.
L-am vazut impreuna cu 2 prieteni la Cinema Studio (unde nu am mai fost de vreo 10 ani..) in cadrul festivalului celor mai bune filme din 2009.
Subiect: Andrei Filipov, dirijorul genial al orchestrei e concediat în plină glorie pentru ca nu-si da afara muzicienii evrei. Dupa 30 ani mai târziu, Filipov (acum om de serviciu) fura un fax cu invitatia unui concert la Paris. Isi incropeste vecehea orchestra si pleaca. Si ce iese de aici!
Trailer Concertul

Filmat in majoritate in Romania, Concertul are cativa actori romani. 2 fac roluri faine:
Vlad Ivanov ca mahar rus al petrolului pasionat de violoncel si sponsor ad-hoc
Caliu, sefu’ tarafului de la Clejani e de senzatie maxima! Face rost de pasapoarte false, de costume, de instrumente si pe deasupra o lasa perplexa pe marea violonista cand ii ia vioara din mana si-i trage acorduri de il intreaba fata de digitatie (dupa ce initial credea ca vrea sa o fure…). Radu Mihaileanu spune ca omu’ a invatat Concertul de Ceaikovski in 12 minute dupa CD!!!

Personal m-am bucurat ca este si un film si de “public” nu numai de “critica”. Caci d’astea de critica gen 4,3,2 de te lasa deprimat 1 luna dupa ..mai bine nu.

O poveste despre regasirea demnitatii umane, despre adancimile, nostalgia, melancolia si pasiunea sufletului intelectual slav. Pe tot parcursul filmului nu stii ce sa faci mai intai, sa razi sau sa plangi. Filmul are multe faze memorabile axate pe ideea ca se ascunde mult mai mult in spatele fatadei, oamenii sunt mai mult decat iti par la prima vedere. Si pe ideea de supravieturie a frumosului, a pasiunii, a iubirii in omul distrus si abrutizat chiar si in cele mai negre vremuri (aici a se citi comunism in Rusia).

Sa ne traiasca Radu Mihaileanu, un om care te face sa te simti mandru ca esti roman!

Read Full Post »

Teatru. Cat mai mult, cat mai bun si cat mai rascolitor la capitolul emotii. Cam asta ar fi pe scurt deviza mea:-). Asa ca o sa va spun cateva cuvinte despre ultimele 3 piese vazute impreuna cu prietenii.

Sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului si sa incepem cu Sinucigasul. Scrisa de Nikolai Erdman si regizata de Felix Alexa. Cu un Dan Puric magistral, jucand puternic si vibrant (nu pantomima si dans cum ne-a obisnuit in cele mai multe reprezentantii). Mai multe informatii gasiti aici:
TNB-Sinucigasul

Insa link-ul nu poate reda cat de buna este aceasta piesa de teatru. Bine scrisa. Bine regizata. Bine jucata. Sa-mi fie cu iertare ca de fapt nu e „bine”. E foarte bine, e superb! Cea mai frumoasa piesa si punere in scena pe care am vazut-o in ultimii ani. O tragedie cu accente comice care iti rupe sufletul dar iti provoaca si dureri inter-costale de atata ras. Momentul dubei este memorabil! Ca de altfel toata piesa, cap-coada. Jos palaria!!!

Insa din pacate urmatoarele mele alegeri in materie de teatru nu s-au dovedit la fel de inspirate. Asa ca a venit randul lui Tartuffe. Aceeasi scena ca la Sinucigasul, adica Sala Amfiteatru. Insa ce dezamagire! Dupa ce am devenit printr-un miracol fericita posesoare a 10 bilete pentru toata gasca si am jubilat 1 luna cu gandul la piesa, la final abia am fost in stare sa-mi adun resursele pentru a aplauda. Dintr-o piesa cu potential mare (ca de altfel orice Moliere) ajunge sa fie o bucatica mediocra, cu accente comice vulgare ingrosate, o punere in scena care smulge rasete puternice doar in momentele in care interactioneaza fizic cu publicul. Cu un Horatiu Malaiele in rolul titular care creaza atmosfera comica doar in cele doua momente in care injura la propriu. Mare pacat de cei cativa actori care joaca foarte bine in aceasta piesa, dintre care se distinge Magda Catone, spumoasa, cu nerv si cu adevarat comica.

Iar ghinionul (dar si perseverenta:) a facut ca pasii sa ma poarte duminica la o punere in scena a Revizorului de Gogol la Teatrul de Comedie. Unde in rolul titular (dar si ca regizor de aceasta data) este tot Dl. Malaele. Acum nu stiu daca dansul este factorul „perturbator” comun al acestor doua momente insa m-a urmarit acelasi sentiment de mediocru, rasete smulse doar prin momentele vulgare si un mesaj final nereusit. Pacat si aici, chiar daca per total sentimentul a fost un pic mai bun decat la Tartuffe.

In concluzie:
1. Mergeti sa vedeti Sinucigasul! Eu o voi face neaparat din nou.
2. Ganditi-va de doua ori inainte de a merge cu sacul (a se citi „a va zbate sa stati la cozi de cate doua ore in frig sambata la 8 pentru a prinde bilete”) la cei doi „pomi” laudati, Tartuffe si Revizorul.
3. Promit totusi sa incerc sa mai vad cateva piese asupra carora si-a pus amprenta Horatiu Malaele ca sa ma lamuresc in detaliu..

Read Full Post »

Din curiozitate. Din placere. Din dorinta de comunicare. Oarecum anonima sub iluzia protectiei oferita de spatiul virtual. Cum zicea un prieten drag oamenii au mai mult curaj cand scriu un e-mail. Le este mai usor asa. Scriu despre lucruri pe care intr-o discutie live le-ar aborda mai pe ocolite.
Cum zic oamenii pe la diverse adunari motivationale: Numele meu e Ioana si in mod cert am avut mereu o nevoie mare de exprimare!
Am venit pe lume cu 11 ani inainte de revolutie. Deci am apucat sa vad si mai bune si mai rele. Am ajuns la un moment in viata cand simt ca incep sa ma maturizez. Nu ma izolez in net insa cred ca sunt dependenta de informatiile pe care le gasesc acolo. Mi se intampla sa ma izolez in carti. Cea mai mare parte a timpului liber mi-o petrec totusi intre oameni. Adica cu prietenii, acasa, la servici, la „arte” (teatru, film, muzica) si calatorind ca sa descopar oameni si culturi noi.

Asa am ajuns sa scriu pe blog. Si asa incepe povestea mea despre ce vad si traiesc. Cu o permanent speranta in bine si optimism. Si evolutie.

Read Full Post »